Balsamul de joi

– Ce mai faci, frate Petru Soltan?
– Aştept să vină joia cu Literatura şi arta, căci altă bucurie nu am.
Cu aproape patruzeci de ani în urmă, Mihail Sadoveanu saluta apariţia noii publicaţii basarabene Cultura Moldovei. De fapt, saluta limba română care încerca, prin părţile noastre, pentru prima oară după război, să se scuture de falsa limbă moldovenească. Ne amintim, nu fără plăcere, admiraţie şi preţuire, cum l-a urecheat domnul Zamă (distinsul critic literar Vasile Coroban) pe tovarăşul Borşci pentru minciunile acestuia lingvistice. Cred că atunci începuse lupta noastră pentru limba română. Luptă pe care, în 1988, Valentin Mândâcanu, în istoricul eseu „Veşmântul fiinţei noastre”, iar mai apoi Ion Buga, Constantin Tănase, Vasile Bahnaru, Ion Ciocanu, Anatol Ciobanu… au declarat-o sfântă. Îndrăgisem noua publicaţie pentru curajul, dar şi pentru străduinţa ei de a vorbi limba culturii. Am îndrăgit-o şi mai mult când apărea, cu o mai largă deschidere spre neam, sub îngrijirea strălucitului poet Victor Teleucă. Azi nu mă pot despărţi de Literatura şi arta ca de cea mai dragă fiinţă.
Literatura şi arta nu caută adevărul – ea îl recreează cu mâinile ei singură şi-l seamănă bărbăteşte pe moşia pustiită de frumuseţile strămoşeşti.
Fiind pătrunsă de Providenţă, Literatura şi arta nu-l caută pe Dumnezeu – ea caută românii care au rătăcit calea spre lumina Sa.
Literatura şi arta este partea dureroasă a Istoriei noastre şi a lovi în ea înseamnă a face un mare păcat. Din aproape tot ce publică ea ne privesc, urmărindu-ne, ochii pătrunzători, de martir, ai lui Ilie Ilaşcu.
Nu mai puţin importantă este şi stigmatizarea de către remarcabila publicaţie a nesimţiţilor agresivi: viermii de măr ce macină miezul dulce, fără să-i intereseze năduful amărăciunii de afară.
Gândită de numai câţiva talentaţi şi inimoşi redactori, încurajaţi de unul dintre cei mai de seamă poeţi români, şi poate cel mai însemnat publicist basarabean care este Nicolae Dabija, om de o rară modestie pe care nu l-am văzut nicicând să dea din coate şi să alerge înaintea numelui său, nici numele său înaintea lui. Literatura şi arta este aşteptată în fiecare joi în casele noastre ca pâinea cea caldă.
Îi mulţumim că este.


Grigore VIERU